Cu mâna stângă îndurerată de-atâtea pricini
M-am dus cu dreapta să-ți culeg un trandafir
Și nu ai vrea să știi cum se uitau ai mei vecini
Când cu zâmbetul pe față, am cules fir cu fir
Părul din cap îmi dansa în fața vântului
Iar ciripitul păsărilor în urechi îmi fura privirea gândului.
Iar când petalele dintre degete-mi scăpau,
Rănile din ochi mi le-alinau.
Iar când am privit a mia oară,
Globurile de sticlă care mi-au dat viață:
S-au oglindit in ele,
Lacrimi de cristal
Și când la ușa curții , cu brațele deschise m-ai primit
Florile din braț s-au prăbușit, iar fruntea mi-ai sărutat-o...
cu-n pupic.